Coada-șoricelului: planta mea de căpătâi

Te văd.

Te zăresc în iarba înaltă, cu florile tale albe și delicate. Nu concurezi cu alte plante, dar te scalzi veselă în razele soarelui și îți cunoști prea bine puterea. Deși te cunosc de când îmi pot aduce aminte, în vara anului ce stă să treacă am cunoscut o altă parte din ceea ce ești și la fel de gingaș ai devenit parte din povestea mea. În tine simt că e ceva dintr-o altă lume, o vrajă veche, păstrată în fiecare petală moale și în fiecare tulpină puternic ancorată în pământ.

O vorbă veche din popor spune că ești planta magiei și a vindecării. Că odinioară erai culeasă sub lumina lunii, iar puterea ta era chemată prin descântec și rugăciuni. Acum, ascunsă în ceaiuri și plămădeli blânde, continui să-ți faci vrăjile în taină, cu răbdarea unei plante care știe că Natura vindecă mai bine decât timpul.

Deoarece Coada-șoricelului (Achillea millefolium) este cea mai specială plantă din viața mea, iar azi povestea ei își găsește locul de cinste pe blog. O poveste despre puteri uitate și redescoperite, despre cum o plantă gingașă poate deveni un simbol al vindecării și al echilibrului. Despre cum regăsesc calitățile ei atât de viu și în interiorul meu de om. Și, poate, despre cum cei care o privesc cu ochi curioși pot vedea în ea esența care se găsește și în Univers.

Scrieri despre o plantă din alte vremuri

Se spune că Ahile, eroul grec care a dat numele științific al plantei, folosea coada-șoricelului pentru a vindeca rănile soldaților săi. În mitologia noastră populară, coada-șoricelului are propria aură de magie. Era considerată o plantă de leac, adesea ascunsă în ștergarele bunicii sau pusă sub pernă pentru a alunga visele rele. În satul românesc, florile ei erau culese cu grijă, uneori înainte de răsărit, cu credința că roua dimineții le amplifică puterea.

Unele povești spun că fetele tinere adunau coada-șoricelului pentru a afla dacă vor avea noroc în dragoste, legându-i tulpinile în coronițe de Sânziene. Altele, mai ancorate în cotidian, o așezau pe răni sau în ceaiuri, cerând naturii vindecare. Privind dincolo de folclor, coada-șoricelului este un exemplu al armoniei dintre natură și știință.

Planta conține uleiuri esențiale, flavonoide și tanini, compuși care îi conferă proprietăți antiinflamatoare, antiseptice și calmante. Tot ce-i trebuie este să fie într-un loc însorit și un sol bine drenat. În satul bunicilor mei, într-un colț al Sălajului, coada-șoricelului mi-a apărut peste tot în cale: în propria curte, pe margini de drum, pe pășune și în drumețiile mele la pădure.

Dar ce puțini oameni știu, este că am crescut într-o casă în care plantele de leac erau culese cu grijă de tatăl meu. Am crescut cu ceaiuri, remedii naturiste, iar atunci când aveam răbdarea necesară, alegeam ceaiul în locul unei pastile. De când mi-a venit prima dată menstruația, tatăl meu îmi repeta lunar:

Să îți faci ceai de coada-șoricelului!

Ori de câte ori durerile menstruale sau cele de spate mă necăjeau, îmi pregăteam un ceai. Așa mi-am găsit un aliat de încredere în cei peste 20 de ani. Dar anul acesta s-a întâmplat ceva cu totul special. Am decis să dau viață, într-o formă vizuală, brandului meu. Nici măcar n-a fost nevoie să caut inspirația deoarece răspunsul a venit de la sine: coada-șoricelului. Iar Karina a reușit să materializeze nu doar o idee, ci, o legătură specială pe care o am cu această plantă, un sentiment.

De ce? Pentru că este delicată, profund feminină, dar cu rădăcini puternice. Florile ei mici creează împreună o armonie imperfectă, iar frunzele îmi dau senzația de moale, cald și acasă. De fiecare dată când am avut nevoie de căldură, alinare sau sprijin, coada-șoricelului a fost acolo pentru mine. Și acum, privind-o cu ochii sufletului, simt că mă regăsesc în această plantă înțeleaptă mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată. Și nu doar că mi-a fost alături în toți acești ani, dar simt că mă leagă de strămoșii mei prin tot ceea ce nu îi este vizibil decât sufletului.

Vara acesta având ocazia să petrec timp cu familia extinsă, am vrut să-i cunosc pe toți cei care au fost înaintea mea și care încă mai sunt purtați în memoria celor care i-au cunoscut. Am vrut să îi cunosc și eu pentru a-i duce mai departe în sufletul și-n gândurile mele. Am vrut să știu cui îi aduc recunoștință și sinceră să fiu, speram să aflu că în alte timpuri vreunul din stră-străbunicii mei a fost tămăduitor sau vraci. Și chiar de n-am aflat asta, simt că acest dar l-am moștenit de la cineva din strămoșii mei și curge acum prin venele mele.

Iar aceste gânduri m-au purtat cu mii de ani în spate, până în vremea dacilor. Se spune că aceștia aveau o relație specială cu natura, văzând în fiecare plantă un cadou. În medicina dacică, coada-șoricelului era venerată pentru proprietățile sale vindecătoare. Folosirea plantei în tratarea rănilor, documentată mai târziu și de Herodot, confirmă priceperea dacilor în utilizarea plantelor medicinale. Documentându-mă despre daci și dace, am aflat că sunt prea puține dovezi scrise rămase din vremea lor deoarece ar fi ales să își transmită cunoștințele generațiilor viitoare nu prin scris, ci prin cântec.

Când am aflat asta am simțit că în stomac mi s-a aprins o flăcăruie. Și poate părea nefiresc pentru o minte mai colțuroasă, însă pe mine mă mișcă anumite acorduri ori cuvinte mai mult decât pot explica cu mintea. Iar dacă îndrăznesc să cânt, lacrimile mă încurcă și nodul din gât devine ghem. Simt că muzica este un pod între trecutul și prezentul meu, la fel cum sunt și plantele medicinale. Iar coada-șoricelului nu face deloc excepție. Unii cercetători cred că dacii nu foloseau planta doar pentru leacuri, ci și pentru ritualuri spirituale. Ea ar fi fost arsă în ritualuri de purificare sau așezată în jurul caselor ca protecție împotriva spiritelor rele.

Două întrebuințări, beneficii și contraindicații

Coada-șoricelului este una dintre acele plante care poate fi întrebuințată sub diverse forme, fiind o adevărată trusă naturală de prim-ajutor. Cum am folosit-o eu de-a lungul anilor? O să las mai jos câteva idei mai practice, însă te rog să nu consideri aceste remedii ca fiind un înlocuitor pentru medicina alopată, ci mai degrabă să le vezi ca pe recomandări suplimentare care ajută la nevoie.

După cum scriam mai sus, am recurs mereu la ceaiul de coada-șoricelului pentru dureri menstruale deoarece îmi calmau crampelor și m-au ajutat și la reglarea fluxului. Așadar, pune o linguriță de plantă într-o cană cu apă fierbinte și lasă la infuzat 10 minute. Îți recomand să bei ceaiul cald, de 2-3 ori pe zi, în timpul menstruației. Deoarece eu știu cu precizie când va fi prima zi de menstră, deja cu 1-2 zile înainte recurg la câte o cană de ceai pentru un plus de ajutor.

Un alt remediu la care am recurs în ultimii ani a fost baia de șezut cu coada-șoricelului. Pe aceasta am făcut-o în celelalte perioade ale lunii, cu precădere în faza foliculară sau luteală.

Fierbe 1 litru de apă și adaugă 3 linguri de coada-șoricelului uscată. Lasă la infuzat 20 de minute, apoi strecoară lichidul. Toarnă infuzia într-un lighean cu apă caldă și stai în această baie de șezut timp de 15-20 de minute. Este recomandată pentru calmarea iritațiilor, infecțiilor urinare sau a durerilor pelvine. Eu în cele 15-20 de minute îmi pun pe fundal sunete ale naturii, pun pe hârtie gânduri care îmi apar în minte sau practic respirația conștientă. Orice simți că te ajută sau îți este potrivit ție, încearcă să vezi cum este.

Însă, este foarte important de reținut că orice dar al naturii, oricât de versatil ar fi el, trebuie folosit cu grijă ți moderație. Coada-șoricelului este contraindicată femeilor însărcinate și persoanelor alergice la plante din familia Asteraceae (cum sunt margaretele sau mușețelul). Iar dacă vrei să descoperi mai multe despre planta mea de căpătâi, mai jos găsești ghidul meu preferat pe care îl consult ori de câte ori am nevoie (și cum de multe ori n-am avut semnal în pădure sau prin drumeții, acest ghid mi-a fost de mare ajutor).

Iar în încheiere, te invit din nou la visare.

Oare când închizi ochii și te gândești la coada-șoricelului, o vezi cumva răsfirată pe marginea unui drum de țară, scăldată în lumina blândă a soarelui? O simți cu degetele – frunze moi, aproape mătăsoase, și tulpina fermă, dar prietenoasă? E acolo, tăcută, dar plină de povești. Dacă ar putea vorbi, ne-ar șopti ți ție și mie lecții despre răbdare, despre vindecare, despre conexiunea dintre om și pământ.

Îți amintești cum era să aduni flori când erai mic? Cum îți împodobeai părul cu ele sau le puneai la presat între paginile unei cărți? Coada-șoricelului are această putere, să ne aducă înapoi în acea stare pură, autentică, în care am nădejdea că natura era locul nostru plin de magie. Un loc de joacă, un loc de visare, un loc de uimire.

Ți-a plăcut acest articol? 

Abonează-te la newsletter și menține vie conexiunea cu natura! În fiecare lună, vei primi povești și inspirație din inima naturii, filtrate prin suflet și presărate cu un dram de magie.